Prima intamplare urbana - Depasire cu bicicleta

Aceasta prima intamplare urbana reprezinta primul articol de gen de pe acest site. Este vorba de intamplari reale, pe care le intampinati in viata de zi cu zi, in urbea in care locuiti, pe care vreti sa le impartasiti si care au ceva in comun, cel putin tangential, cu acest site.

Mai jos, aveti un material trimis de P.C..

“Ieri am plecat in vizita la un prieten, care locuieste pe undeva prin Floreasca, si, ca de obicei, am luat bicla. Pentru ca plouase aproape toata ziua, vizita s-a prelungit pana seara tarziu, cand speranta ca storsul de nori se va opri, deveni realitate. Astfel, in jur de 11 seara, incalec pe dromaderul de sarma (ca sa-l citez pe Claudiu Moga) si o iau incetisor inspre casa.

O adevarata placere sa pedalezi dupa ploaie si cu atat de putine masini pe langa tine; cred ca datorita iluziei de aer proaspat, curat - oricum, cu mult mai respirabil decat in orele de varf.
Imagineaza-ti!
Muzica in surdina, ca sa-mi aud ‘colegii’ de trafic, aer ‘proaspat’, sosea ‘libera’ …
Ca biciclist, intr-un oras atat de aglomerat, ce ti-ai putea dori mai mult?

Dar,
la un moment dat, intalnesc un troleibus, intr-o statie, pe un bulevard cu sens unic si cu 3 benzi. Ca de obicei, ma asigur ca banda imediat urmatoare sa fie libera pentru a putea depasi troleu. Nici tipenie de masina, asa ca accelerez si trec pe banda 2. Intre timp troleu se pune si el in miscare si dupa cateva secunde, observ cu coada ochiului ca daca incerc sa ma mut pe banda 1 troleu imi va indoi cateva coaste din partea dreapta. Asa ca, precaut din nou, las patratosul sa mearga pe banda lui, ca dupa, sa pot sa revin langa trotuar,
Zis si facut!

In cele cateva fractiuni de secunda cat durara cele spuse mai sus, vad gura soferului iesind pe geamul din stanga acestuia si indreptandu-se catre mine arunca o ploaie de injuraturi, care pentru cateva clipe ma paralizasera; nestiind carui fapt datorez aceasta onoare de a fi mustrat public, fara spectatori, in miscare si cu un limbaj care ar lasa-o invidioasa si pe cea mai frustrata persoana pe care ai intalnit-o vreodata.

Bineinteles ca soferul si-a adaptat viteza cu cea pe care involuntar o propusesem eu si conducand cu o singura mana isi revarsa in continuare oful ce-i apasa inima, despre care cred ca era amortita pana la acele momente. Pentru mine nu ar fi fost nici o problema, daca ar fi aruncat doar o ciuperca, doua pe geam, dar pleiada de colorisme venite dinspre capetenia troleului m-a traumatizat temporar, ceea ce mi-a anesteziat local spiritul civic si, desi in mod normal nu as fi facut-o, am ridicat mana dreapta in aer cu degetul mijlociu in pozitie verticala, aratand asadar ce cred eu despre nu prea melodioasele expresii pitoresti venite din cabina stimabilului.

Comunicarea nonverbala a triumfat, am gandit eu, vazand rapiditatea cu care pilotul responsabil dispare dupa inexistenta centura de siguranta si accelereaza cutiuta electrica. Toate acestea s-au petrecut atat de repede, incat ma trezesc pe banda 1, in spatele troleului la o distanta la care sa pot opri atunci cand il vad cum franeaza brusc pe o portiune minuscula, incat fundul acestuia alunecase si muscase aproape in intregime a doua banda.

Pesemne ca degetul i-a injectat in carotida atat de multa adrenalina incat i-a intepenit piciorul pe frana sau poate, gandesc acum, a vrut sa faca pe profu si sa-mi dea o lectie sau sa-mi scada nota la purtare la 8 si singura modalitate urbana ar fi fost ca eu sa imping cu roata din fata in bara posterioara a troleului.

Din fericire pentru mine, am scapat nepedepsit, deoarece dromaderul meu este potcovit suficient de bine incat sa faca fata unui drum atat de alunecos.

Poate iti imaginezi reactia mea de uimire, dar cu siguranta nu poti sa iti inchipui reactia celor cateva persoane care populau acel troleu. Erau atat de bezmeticiti, incat nu mai stiau pe care geam sa se uita ca sa identifice sursa ce le-a deranjat plimbarea prin bezna de lumina.

Dupa un alt timp, suficient de scurt, conductoeorul isi, probabil, dadu seama ca masura coercitiva fuse prea dura si porni in goana pe aceeasi banda mult prea disputata.

Toate acestea s-au petrecut atat de rapid, incat in secunde ma trezesc singur pe bulevard, langa bicicleta, gandindu-ma daca chiar a fost real sau imaginatia imi joaca feste. ”

Daca ati citit cele de mai sus puteti sa comentati ce atitudine ati fi avut voi insiva, lunad in considerare faptul ca cele scrise chiar s-au intamplat.
De asemenea:
Ce masuri de siguranta luati voi cand faceti asemenea depasiri?

Daca aveti si voi intamplari, peripetii, etc pe care vreti sa le povestiti, puteti sa scrieti pe adresa contact(at)coolracing(.)ro.